Sfatul Medicului
Osteoporoza, calciu si vitamina D
Osteoporoza este considerata in prezent ca una din cele mai importante boli care afecteaza rasa umana, inaintea hipertensiunii arteriale si a diabetului zaharat.
"Osteoporoza este definita ca o reducere a masei osoase asociata cu disruptia microarhitecturii osoase ce duce la cresterea fragilitatii osului si cresterea riscului de fractura".
Acestei prime definitii a osteoporozei, rezultat al unei conferinte de consens a specialistilor (1993) i-au urmat altele. "Osteoporoza este o dezordine scheletala caracterizata prin compromiterea tariei osului, ceea ce duce la cresterea riscului de fractura."
Un grup de studiu al OMS (1994) considera ca "osteoporoza este prezenta cand masa osoasa are un scor T sub -2,5 DS fata de media femeilor adulte sanatoase aflate la premenopauza". Se vorbeste de osteopenie pentru scorurile T cuprinse intre -1 si -2,4. Valorile superioare cifrei -1 definesc un os normal din punct de vedere al densitatii minerale osoase (BMD, DMO).
Osteoporoza este in mare masura o boala a civilizatiei moderne, consecinta a cresterii importante a sperantei de viata si a faptului ca populatia varstnica a cunoscut si va cunoaste o sporire numerica spectaculoasa. "Peak-ul masei osoase" este un predictor puternic al fracturilor osoase de mai tarziu. Cand ne nastem, scheletul nostru contine aproximativ 25 g de calciu.
La 30 ani, cand masa noastra osoasa si-a atins maximul ("peak)", scheletul nostru contine aproximativ 1000 g de calciu. Riscul de a dezvolta osteoporoza depinde de modul individual de achizitie a peak-ului masei osoase si de rapiditatea cu care acesta se va pierde ulterior. Dupa 30 de ani, apare un bilant osos negativ, cu o pierdere anuala osoasa de circa 1%. Masuratorile densitatii osului trabecular intre 20 si 80 de ani au aratat o reducere aproximativa de 50% a densitatii osoase. Aceasta pierdere osoasa este aparent programata genetic. Din acest punct de vedere oasele sunt comparate cu o banca de economii pentru calciu. Cand aportul calcic este adecvat se fac depozite economice iar stocul de calciu osos creste. Daca aportul de calciu din dieta este prea mic, atunci "retragerea" de calciu se face din os.
La femeile in postmenopauza declinul estrogenilor se insoteste de o crestere a pierderii osoase, de pana la 4% anual. Aceasta inseamna ca femeile pot pierde 40% din masa lor osoasa de la 40 la 70 ani. In aceeasi perioada de timp barbatii vor pierde numai aproximativ 12% din osul lor.
Scopul oricarui program de preventie, dar si de tratament trebuie sa fie cel de maximizare a peak-ului masei osoase genetic programate si de mineralizare a pierderii osoase. Cea mai rapida cale de a reduce fragilitatea osoasa este cea de a inhiba resorbtia osoasa si a mentine mineralizarea cu ajutorul vitaminei D si a calciului.
Mentinerea unor oase sanatoase si prevenirea fracturilor osteoporotice inseamna in primul rand un aport adecvat de calciu. Calciu este elementul mineral cel mai important pentru prevenirea si tratamentul osteoporozei.
Adultul are in organism circa 1 kg de calciu, din care 99% se afla in schelet. O cincime din masa osoasa totala este reprezentata de calciu. Osteoporoza nu este o parte inevitabila a procesului de imbatranire. Osteoporoza poate fi prevenita. Preventia trebuie sa inceapa in copilarie. Nu intamplator cineva spunea ca "osteoporoza este o boala grava cu consecinte geriatrice."
In timpul dezvoltarii si achizitiei masei osoase spre peak-ul de la 26 de ani, individul, copil sau tanar, necesita de 4 ori mai mult calciu pe kilogram de greutate corporala decat adultul. In functie de varsta trebuie ingerate zilnic 500 – 1500 mg de calciu. Laptele, branza, iaurtul, sucul de fructe, painea sunt sursele principale de calciu pentru tineri.
Aportul de calciu trebuie sa fie de 210 mg/zi intre 0-6 luni, 270 mg/zi intre 6-12 luni, 500 mg/zi intre 1-3 ani, 800 mg/zi intre 4-8 ani, 1500 mg/zi intre 9-18 ani. Adultilor intre 19-50 ani le este necesar un aport de 1200 mg/zi, iar dupa 51 de ani 1500 mg/zi.
Sarcina si alaptarea sporesc necesarul de calciu la 1200-1500 mg zilnic.
Aportul adecvat de calciu si vitamina D creste eficacitatea altor terapii specifice osteoporozei. Vitamina D stimuleaza formarea osoasa, crescand absorbtia intestinala de calciu si fosfat si stimuland maturarea si mineralizarea osteoidului. Aportul zilnic de vitamina D care asigura un os sanatos este de 400-800 ui/zi. O expunere zilnica la soare timp de 15 minute permite producerea acestei cantitati de vitamina D. Din motive vaiate aceasta expunere nu se realizeaza. In plus, la varstnici conversia precursorilor in vitamina D sub actiunea luminii solare reprezinta doar jumatate din ceea ce se realizeaza la tineri. In consecinta, o administrare zilnica de 800-1000 ui de vitamina D este rezonabila.
Bineinteles si alte minerale si vitamine sunt necesare. Sa amintim doar vitaminele C, K, A, B12. Trebuie tinut cont si de faptul ca diverse nutriente cresc excretia urinara a calciului (regim hiperproteic, prea multa sare, exces de fosfor sau de zahar) sau ii scad absorbtia (oxalatii, deficitul de vitamina D, fitatii). Excesul de cafea combina o excretie crescuta urinara si o absorbtie scazuta intestinala de calciu. S-a demonstrat si o stransa corelatie intre osteoporoza si greutatea corporala. Un indice de masa corporala (BMI) scazut si o masa musculara scazuta determina o stimulare mai redusa a oaselor, avand drept consecinta o masa osoasa mai redusa.
Este cunoscuta de asemenea relatia estrogeni/tesut adipos.
